Obiectivul cu cea mai mare popularitate și importanță din regiune este Mănăstirea Războieni – ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare construită în secolul al XV-lea, după lupta avută aici cu trupele Imperiului Otoman. Dr. Emanoil Riegler sublinia în volumul Cuvântări, tipărit la Iași, că trebuie luate măsuri de conservare a bisericii-mausoleu și că „orice român care-și iubește țara trebuie să viziteze acest monument secular, ca un omagiu de recunoștință către marele voievod Ștefan și ostașii lui, care și-au pierdut viața lor pentru pace și neam”. (Botez, Macovei, Tacu, & Turcu, 1977)

Până în anul 1734, biserica a funcționat ca biserică parohială. Inițial aceasta a fost proprietate boierească, ca și Moșia Războieni. În anul 1734 a fost făcută schit de călugări de către Slugerul Neculai din teamă să nu o piardă o dată cu pământurile, în favoarea unuia dintre urmașii vechilor stăpânitori, Andrei Prăjescu.  Ceea ce s-a și întâmplat, Andrei Prăjescu a câștigat procesul și, nerecunoscând dania slugerului Neculai, a vândut partea de moșie cu schitul către logofătul Sandu Sturza care, în schimb, a lăsat pe călugări să stăpânească biserica, În anul 1793 însă, din cauza unor neînţelegeri cu urmaşii Sturzeştilor, mănăstirea a fost desfiinţată, iar călugării alungați. 

În timpul marelui mitropolit Veniamin Costache, schitul prinde iarăși viață în 1803, de această dată devenind așezare monahală de călugărițe, iar în 1811, schitul a fost pus sub administrarea Epitropiei Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, o parte din veniturile așezării monahale fiind trimise pentru întreţinerea bolnavilor.

Pe timpul Războiului de Independență și a Primului Război Mondial maicile şi-au adus aportul material şi moral, iar după al Doilea Război Mondial, în Mănăstirea Războieni a funcţionat un atelier de covoare şi unul de pantofărie, sub îndrumarea maicii starețe Evelina Chirilescu.

Mănăstirea Războieni a fost și ea afectată de premisele decretului 410 din 1959, mănăstirea fiind desființată și călugărițele mai bătrâne trimise la mănăstiri din zonă (Agapia, Văratec și Slatina), iar cele tinere în lume. „Până la decretul din 1959, viaţa monahală de la Mănăstirea Războieni a fost organizată ca viaţă de sine, în cele mai bine de 30 de căsuţe ridicate în jurul mănăstirii. Dintre ele, doar trei au mai rămas, restul fiind distruse”, precizează stareța de astăzi a Mănăstirii Războieni, stavrofora Olimpiada Neagu.” (Doxologia, 2022)

În prezent biserica este așezare monahală de călugărițe, mănăstire creștin-ortodoxă, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie).